Afecțiunile prostatei afectează aproximativ jumătate din populația masculină trecută de 50 de ani, iar cancerul de prostată este cea mai frecventă formă de cancer la bărbați. Din cei 900.000 de pacienți români cu afecțiuni prostatice, numai un sfert se prezintă anual la medic pentru a primi un tratament. Ce se întâmplă cu ceilalți bolnavi? „O bună parte dintre ei vor ajunge la tratament cândva, dar într-o stare a afecțiunii mult mai avansată, când redresarea este uneori imposibilă“, explică prof. dr. Ioanel Sinescu.
MedLive: Afecțiunile prostatei sunt foarte frecvente în rândul persoanelor cu vârsta peste 50 de ani. Înțeleg că aproape o jumătate dintre aceștia suferă de o astfel de boală.
Dr. Ioanel Sinescu: Informația este corectă. Această statistică este valabilă atât pe plan european, cât și pe cel american. Cam jumătate din bărbații trecuți de 50 de ani încep să aibă semne de suferință generate de prostată, mai precis de mărirea în volum a prostatei. Cel mai adesea, este vorba despre o mărire în sens benign (hiperplazia benignă de prostată sau adenomul de prostată).
MedLive: Apariția acestor afecțiuni este strict o cauză a îmbătrânirii sau există și alți factori declanșatori?
Dr. Ioanel Sinescu: Este o formă, pentru bărbat, de a înainta în vârstă, acumulând modificări din partea prostatei, care ajung să se manifeste printr-o suferință anume sau printr-un mănunchi de suferințe și simptome.
MedLive: Care sunt cele mai frecvente afecțiuni ale prostatei?
Dr. Ioanel Sinescu: Ele se grupează, în principiu, în două categorii mari. Unele sunt tumorale (ceva ce crește în prostată) și altele inflamatorii. Evident, cele mai importante sunt cele tumorale care, la rândul lor, se împart în două categorii: unele sunt benigne (necanceroase, de exemplu adenomul de prostată), iar altele sunt din categoria neoplasmelor, a cancerului de prostată, care este și cel mai frecvent cancer al bărbatului. Această formă de cancer își dispută locul întâi în patologia neoplazică umană cu cancerul pulmonar. În unele statistici, cancerul de prostată este cel mai frecvent, iar în altele, pe locul întâi este cancerul pulmonar.
MedLive: Cum afectează bolile prostatei viața pacientului? Ce simptome manifestă?
Dr. Ioanel Sinescu: Dacă pornim de la anatomia aparatului genital masculin, menționăm că vezica urinară își continuă tractul urinar prin canalul numit uretră, cel prin care urina se elimină la exterior. Această uretră trece prin mijlocul prostatei. Atunci când prostata se mărește, se hiperplaziază, ea fiind o structură cu țesut solid, provoacă un soi de decompresie laterală asupra conductului uretral, de unde și dificultatea de a urina: bolnavul urinează cu greutate, mai frecvent, incomplet, acestea fiind primele semne care apar. De regulă, apar la subiecții trecuți de 50-55 de ani, cu mai multe manifestări în cursul nopții (în mod normal, un bărbat nu urinează niciodată noaptea în condiții de hidratare normală). Atunci când apare o astfel de manifestare din cauza prostatei, apar două, trei, chiar patru micțiuni în timpul nopții.
MedLive: Prezența acestor simptome certifică diagnosticul de adenom de prostată?
Dr. Ioanel Sinescu: Cu certitudine, nu numai aceste simptome pot fi atribuite adenomului de prostată. Ele apar și în cancerul de prostată, până într-un anumit punct chiar și în cancerul vezical. De asemenea, pot să apară și în cadrul afecțiunilor uretrei și în alte afecțiuni inflamatorii. Aceste semne și simptome sunt legate, într-un fel, de prostată, dar nu neapărat numai de prostată. Apariția lor atrage atenția asupra faptului că zona aparatului urinar inferior este în suferință, dar tipul de suferință și organul afectat se identifică după ce sunt efectuate investigații medicale amănunțite.
MedLive: Este obligatoriu ca mărimea prostatei să fie în concordanță cu intensitatea simptomelor?
Dr. Ioanel Sinescu: De regulă, nu. Există modificări foarte mici ale prostatei, care se măresc în dimensiuni imperceptibil, dar care dau o simptomatologie foarte vizibilă. Există, în schimb, și cazuri în care prostata este hiperplaziată la dimensiuni de 80, 100 și chiar 150 de grame, dar la care simptomatologia este foarte frustă sau uneori chiar absentă.
MedLive: Există anumite dovezi clare legate de faptul că obezitatea, alimentația sau fumatul pot contribui la declanșarea adenomului de prostată?
Dr. Ioanel Sinescu: Nu avem o evidență medicală în acest sens. Evident că obezitatea este un factor care induce foarte multe modificări în organism. În sens patologic, este posibil să acționeze și asupra prostatei, dar în acest sens nu există o evidență medicală. Însă există dovezi legate de faptul că, în condițiile obezității, în sfera aparatului urinar, apare mai frecvent cancerul de rinichi. Alte condiții, cum ar fi cele alimentare sau fumatul, nu au o legătură absolut directă cu prostata.
MedLive: În schimb, hipertensiunea și diabetul pot fi asociate mai frecvent cu adenomul de prostată?
Dr. Ioanel Sinescu: Nici hipertensiunea și nici diabetul nu afectează în mod direct prostata, ci au o influență, mai ales asupra rinichiului și apoi asupra structurilor organismului, în măsura în care și diabetul, și hipertensiunea sunt afecțiuni sistemice și periclitează toate structurile organismului.
MedLive: Câți pacienți cu adenom de prostată estimați că se tratează corespunzător la noi în țară?
Dr. Ioanel Sinescu: Estimările noastre se raportează la o statistică. La populația masculină a țării, trecută de 50 de ani, se apreciază că ar fi afectați de suferințe prostatice cam 900.000 de bărbați. Statisticile medicale din România arată că ajung la tratament pentru prostată, în fiecare an, cam 200.000 de pacienți, ceea ce înseamnă mai puțin de un sfert din numărul de persoane bolnave.
MedLive: Ce se întâmplă cu ceilalți pacienți?
Dr. Ioanel Sinescu: Ceilalți bolnavi rămân o lungă perioadă de timp nediagnosticați și, ca urmare, fără tratament. O bună parte dintre ei vor ajunge la tratament cândva, într-o stare a afecțiunii mult mai avansată, când redresarea este uneori imposibilă. Alții, având coexistențe morbide (diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, afecțiuni respiratorii și hepatice), ajung să se trateze întâi pentru alte afecțiuni, din afara aparatului urinar. Unii ajung chiar să se și prăpădească la anumite vârste cu afecțiuni ale prostatei, dar nu neapărat din cauza acestui organ.
MedLive: Este tratamentul chirurgical o soluție pentru pacienții cu adenom de prostată?
Dr. Ioanel Sinescu: În anumite stadii, da, atunci când tratamentul medicamentos nu mai este eficient și atunci când apar o serie de complicații.
MedLive: În ce constă tratamentul medicamentos?
Dr. Ioanel Sinescu: Ne referim la tratamentul medicamentos pentru adenomul de prostată. Acest tratament are două verigi majore: pe de o parte, încearcă să micșoreze volumul prostatei și astfel scade compresia pe care o face prostata asupra uretrei și face urinarea mai ușoară, ceea ce se obține prin administrarea de medicamente inhibitoare ale unei enzime numite alfa 5 reductază. În felul acesta, volumul prostatei scade cam cu 25%. O altă verigă constă în „relaxarea“ sistemului sfincterian subvezical, care este modificat, ceea ce face ca urinarea să fie mai ușoară și vezica urinară să se golească complet sau aproape complet. Acestea sunt cele două principii de acțiune ale tratamentului medicamentos. Administrate separat sau în asociație, în funcție de pacient, rezultatele acestor medicamente pot fi maximale și pot fi menținute ani întregi. Există însă, în evoluția unui adenom de prostată, un moment în care tratamentul medicamentos devine ineficient. Apar complicații care presupun rezolvarea pe cale chirurgicală.
MedLive: Se poate discuta de prevenție în cazul adenomului de prostată?
Dr. Ioanel Sinescu: În mod normal, nu, pentru că apariția adenomului de prostată face parte din condiția unui bărbat de a înainta în vârstă. Cu alte cuvinte, toți bărbații, dorind să trăiască mai mult, implicit vor avea și niște modificări în diverse grade ale prostatei, așa încât, cu cât înaintăm mai mult în vârstă, cu atât modificările impuse în prostată și simptomatologia dată de aceste modificări este mai intensă sau afectează o proporție mai mare de bolnavi. De altfel, o altă afecțiune a prostatei este cancerul, al cărui risc de apariţie creşte pe măsură ce pacientul înaintează în vârstă. Toți bărbații ar putea suferi de cancer de prostată dacă ar trăi 120 de ani. Biologia face ca nu toți bărbații să ajungă la această vârstă.
MedLive: Înțeleg că, în această situație, screeningul ajută doar la depistarea precoce a acestor afecțiuni.
Dr. Ioanel Sinescu: Da, screeningul este foarte important și el privește populația aparent sănătoasă, adică persoanele care nu au o simptomatologie specifică, la care se presupune că ar putea să existe o afecțiune într-un stadiu incipient, dar care încă nu s-a manifestat. Or, diagnosticarea unei astfel de afecțiuni într-un stadiu incipient, fără simptomatologie exprimată, ar însemna diagnosticul într-un stadiu inițial, precoce și, ca urmare, aplicarea unui tratament de orice natură ar fi el, dar mai ales dacă este vorba de un tratament chirurgical, într-un stadiu în care vindecarea este aproape sigură.
MedLive: Când ar trebui începută monitorizarea prostatei de către un posibil pacient?
Dr. Ioanel Sinescu: Toate protocoalele de diagnostic și de tratament pentru această afecțiune prevăd ca, după vârsta de 50 de ani, fiecare bărbat să își evalueze o dată pe an aparatul urinar, în special prostata, prin efectuarea unui test, numit antigenul specific prostatic, și a unei ecografii a aparatului urinar, pentru a ști dacă ceea ce înseamnă o funcționalitate aparent normală nu este asociată și cu o stare de boală aflată la început. Facem tot efortul pentru a surprinde astfel de afecțiuni într-un stadiu incipient. După 50 de ani, anual, fiecare bărbat care se consideră sănătos ar trebui să fie evaluat cel puțin prin aceste două teste, la care se poate adăuga un altul, clinic: tușeul rectal. Dacă apar semne de tip urinare frecventă, urinare dificilă, evacuare vezicală incompletă, fără îndoială că evaluarea va trebui făcută chiar și înaintea vârstei de 50 ani.
Sursa: http://www.gds.ro/Societate/2011-10-01/%E2%80%9EAdenomul+de+prostata+nu+poate+fi+prevenit%2C++dar%2C+diagnosticat+precoce%2C+poate+fi+tratat%E2%80%9C
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu